Adiție de os în Cluj - ce trebuie să știi despre operație și recuperare | Prețuri

Adiția osoasă reprezintă o procedură chirurgicală prin care se reface structura dentară, scopul fiind

păstrarea integrității cavității bucale și sporirea șanselor de succes ale unui tratament de implantologie. Prin reconstrucția volumului și densității osoase, intervenția facilitează integrarea optimă a implantului în osul receptor, ceea ce reduce semnificativ riscul de eșec al implantului și promovează o osteointegrare eficientă. În plus, adiția osoasă contribuie la restabilirea funcționalității masticatorii, prevenirea colapsului alveolelor dentare și la menținerea sănătății parodontale.

‍

Ce înseamnă adiție de os (augmentare osoasă) 

Procedura de adiție de os dentar se referă la îmbunătățirea volumului suportului osos în zone cu pierderi sau cu densitate scăzută. Chirurgul estimează cantitatea de material necesar, urmărind să aducă zona deficitară la parametri optimi pentru inserarea unui implant dentar ori pentru stabilizarea ulterioarelor lucrări protetice. Mecanismul adiției de os dentar implică inserarea unei grefe autologe, alogene, xenogene ori sintetice ce devine scheletul pentru formarea unui țesut rezistent. 

‍

Tipuri de adiție de os 

Diferitele categorii de adiție de os urmăresc profilul individual al pacienților și analiza imagistică a segmentului alveolar. Unele dintre opțiuni includ:  

- grefă autologă: presupune recoltarea dintr-o zonă donatoare proprie (au o compatibilitate ridicată și reduc probabilitatea reacțiilor nedorite);

- grefă alogenă: derivată din donatori umani și stocată în bănci de țesut (acoperă nevoile celor care nu pot oferi suficient material propriu);

- grefă xenogenă: rezultată din surse animale cu structură minerală similară cu cea umană, supusă unor procese de purificare;

- material sintetic: hidroxiapatita și alte compoziții avansate, care conferă osteoconductivitate și rezistență mecanică.

‍

În unele cazuri, pentru obținerea unor rezultate superioare, mai ales când se execută sinus lift și adiție de os simultan, se optează pentru variante combinate de grefe.

‍

Când este nevoie de adiție de os 

Situațiile care impun completarea volumului osos sunt diverse și includ pierderile dentare vechi, când alveola nu a primit stimularea necesară pentru menținerea masei, traumatismele faciale, extracțiile repetate sau parodontopatiile avansate. În segmentul maxilar superior, se recurge la sinus lift și adiție de os când poziția sinusului devine prea joasă și restricționează procesul de fixare a implantului. 

‍

Cauze pentru pierderile osoase 

Pierderile osoase în regiunea maxilo-facială pot să apară dintr-o varietate de motive. Fiecare caz necesită un plan terapeutic personalizat, care să ia în calcul anomaliile structurale, factorii sistemici și riscurile asociate. Principalele cauze pentru pierderile osoase includ: 

- traumatismele repetate, rezultate din fracturi sau din procese asociate cu bruxismul;

- bolile parodontale sau persistența inflamațiilor parodontale;

- extracții efectuate fără plan protetic ulterior (deoarece țesutul rămas nu primește stimularea mecanică necesară menținerii densității sale);

- dezechilibrele metabolice, printre care se includ și anumite patologii endocrine;

- fluctuațiile hormonale. 

‍

Ce presupune operația de adiție osoasă? 

Operația de adiție de os dentar pornește cu o evaluare clinică și imagistică, prin radiografii sau tomografii ce arată dimensiunile deficitului. Se stabilește planul pentru reconstrucție, iar ulterior, după efectuarea anesteziei, se procedează la deschiderea zonei gingivale și inserarea materialului de adiție. Fragmentele se fixează ferm, eventual cu membrană de protecție, iar apoi se suturează gingia. 

‍

Cât durează operația?

Durata totală pentru o adiție de os dentar variază, în funcție de localizarea deficitului și de volumul necesar pentru corecție. Un interval uzual se situează între una și trei ore, însă situațiile extinse pot necesita timp suplimentar. În situațiile complexe, care implică planuri chirurgicale mai avansate, precum sinus lift și adiție de os efectuate simultan, perioada în care pacientul se află pe scaunul stomatologic poate crește semnificativ. 

‍

Reacții adverse posibile

Deși studiile subliniază rezultate pozitive în majoritatea cazurilor, procedurile reconstructive implică un anumit grad de risc. Reacțiile neprevăzute pot să apară din motive locale ori sistemice. Printre eventualele consecințe se numără:

- inflamația excesivă, manifestată prin roșeață, tumefacție accentuată și durere persistentă;

- infecții, semnalate prin febră, secreții purulente și miros neplăcut al gurii;

- respingerea grefelor, în special când se utilizează grefe cu potențial antigenic ridicat;

- mobilitatea sau fracturarea fragmentelor osoase (sugerează lipsa integrării eficiente);

- afectarea, în urma manoperei, a unor structuri anatomice vecine, inclusiv sinusul maxilar ori nervii periferici. 

‍

Recuperarea după operația de adiție 

O reconstrucție reușită presupune o perioadă de vindecare în care noul strat osos se stabilizează și se integrează natural. Recuperarea dupa o adiție de os presupune efectuarea unor controale periodice pentru verificarea progresului și pentru gestionarea inflamației. Prescrierea antiinflamatoarelor și a antibioticelor ajută la controlul proceselor infecțioase și implicit la reducerea disconfortului. Pacientul trebuie să adopte o tehnică de periaj adaptată, folosind perii moi, astfel încât zona respectivă să rămână curată fără a aplica însă o presiune excesivă. Fumatul și alte obiceiuri nocive pot întârzia vindecarea, iar efortul fizic intens se recomandă a fi limitat. 

‍

Indicații de recuperare 

Pentru menținerea stabilității zonei și favorizarea refacerii osoase, după o adiție se os se recomandă adoptarea unui protocol coerent de recuperare. Printre direcțiile principale se regăsesc:

- respectarea unei diete cu alimente moi, în primele câteva zile postoperator;

- utilizarea unei tehnici ușoare de periaj;

- administrarea corectă a medicației antiinflamatoare și a antibioticelor prescrise, fără abatere de la indicațiile medicale;

- participarea la controalele clinice la intervalele stabilite, pentru a urmări integrarea noii structuri;

- limitarea exercițiilor fizice intense;

- aplicarea de comprese reci pe suprafața obrazului;

- păstrarea unei poziții ușor înălțate în timpul somnului;

- evitarea consumului de tutun și a băuturilor alcoolice;

- informarea imediată a medicului în cazul unor reacții neașteptate (precum umflătură după adiție de os, durere persistentă sau secreții anormale).

‍

Gestionarea umflăturii după intervenție 

Tumefacția este un răspuns inflamator normal al organismului, mai ales după proceduri care implică manipulare tisulară. O umflătură după adiție de os poate atinge un vârf în primele 48 de ore, urmând să se reducă treptat în decursul unei săptămâni. Compresele reci aplicate la intervale regulate pot diminua volumul edemului și senzația de tensiune. O poziție ușor ridicată în timpul somnului poate reduce acumularea de lichide în zona afectată. În cazul în care apare o intensificare nefirească a edemului, consultul de specialitate devine necesar. 

‍

Cât costă adiția de os 

O operație de reconstrucție osoasă necesită o evaluare clinică detaliată, care stabilește dificultatea intervenției și tipul de biomaterial folosit. Prețul pentru o adiție de os variază, deoarece fiecare metodă (autogrefă, alogrefă, xenogrefă sau material sintetic) implică o gamă de costuri specifice. Un alt factor constă în volumul ce trebuie refăcut, cu procedee suplimentare precum sinus lift si aditie de os în zona maxilară.

‍

Adiție de os - Preț 

‍

Tabelul de prețuri exclude variațiile care pot să apară de la caz la caz. Adiție de os preț depinde și de tipul de anestezie, medicamentele complementare, controale imagistice și tratamentele prealabile necesare. Costurile pot crește când situația inițială presupune complicații, de pildă, rezecții osoase preexistente ori infecții cronice. 

‍

Întrebări frecvente privind adiția de os

‍

Este dureroasă procedura de adiție osoasă?

Datorită utilizării soluțiilor anestezice, transmiterea stimulilor nociceptivi este blocată, ceea ce face procedura total nedureroasă. Postoperator, însă, poate exista un disconfort minor, comparabil cu cel întâlnit după o extracție dentară obișnuită. După intervenție, se recomandă administrarea de analgezice și antiinflamatoare, dozele fiind ajustate în funcție de particularitățile clinice. 

‍

Ce presupune eșecul operației de adiție? 

Un eșec presupune lipsa integrării corecte a grefei în țesutul receptor, fapt ce duce la imposibilitatea menținerii volumului osos sau la compromiterea implanturilor care vor fi montate ulterior. Cauzele posibile includ infecții, reacții imunologice nedorite ori stresul mecanic prematur. Semnele care indică un rezultat nefavorabil includ:  

- durere persistentă, fără tendință de ameliorare; 

- mobilitate crescută în zona intervenției;

- inflamație majoră, însoțită de secreții sau miros neplăcut;

- fracturarea biomaterialului ori incapacitatea de a susține un implant.

‍

Care este rata de succes a adiției osoase? 

Cercetările clinice confirmă o rată de reușită pentru augmentarea alveolară de peste 90%. Integrarea biologică depinde, totuși, de caracteristicile fiecărui organism și de tehnica aleasă. Utilizarea materialelor autologe, recoltate  din propriul corp al pacientului, tinde să ofere un grad mai mare de predictibilitate, deoarece șansele de respingere sunt minime. 

‍

Se poate face implant în aceeași zi cu operația de adiție? 

Există protocoale chirurgicale care combină cele două proceduri într-o singură vizită, fapt ce scurtează timpul total de tratament și reduce numărul de intervenții. Totuși, o astfel de abordare necesită un volum adecvat de țesut receptor și o stabilitate primară suficientă. Evaluările radiologice pun în evidență structura disponibilă și gradul de vascularizare. În cazurile cu resorbție osoasă avansată, medicul poate prefera să separe tratamentele, pentru a oferi timp de vindecare pentru consolidarea stratului nou format. 

‍

Cât durează umflătura după adiția de os 

Inflamația moderată reprezintă un răspuns normal, apărut în urma traumei tisulare și a plasării de biomaterial. Perioada de edem se întinde, în mod obișnuit, între două și cinci zile, cu o scădere semnificativă spre sfârșitul primei săptămâni. Intensitatea reacției variază, în funcție de amploarea suprafeței implicate și de metoda chirurgicală aleasă. Se aplică, în mod obișnuit, pungi cu gheață la intervale scurte, iar medicul prescrie uneori medicamente antiinflamatoare.

‍

Ce se poate face dacă nu există suficientă gingie pentru adiția de os? 

Unele persoane prezintă atât deficit osos, cât și o carență a țesutului gingival, fapt ce complică planul de reconstrucție. În astfel de situații, chirurgul poate recomanda grefe de țesut moale, fie prin recoltare din zone donatoare din cavitatea bucală, fie prin utilizarea unor materiale biocompatibile fabricate industrial. Etapa de augmentare gingivală precede, de obicei, reconstrucția osoasă sau se poate derula în paralel, în funcție de strategia terapeutică. Obiectivul constă în crearea unui volum suficient de țesut moale, care să permită o bună etanșare și protecție asupra grefei inserate. 

‍

Sursa foto: freepik